Dragă jurnalule

,


Azi a fost una din acele zile in care sentimentele mi-au fost duse la extrem.
A fost una dintre acele zile in care nu-ti aduci aminte decat de episodul ăla,indiferent de ce-ai facut in rest.
A fost una din acele zile in care am plâns. In care am plâns o gramada, am plâns de toate si dup-aia am plâns pentru ca sunt prea slabă sa ma opresc din plâns. Si dup-aia am început sa râd dupa ce am constientizat ca plâng pentru ca imi plângeam din milă.
A fost una din acele zile in care mi-am adus aminte cat de proastă sunt. Nu, nu te impacienta jurnalule, concluzia asta nu e rezultatul unei singure experienţe. Pur si simplu, mi-am dat seama mai de mult ca sunt o proastă. Cireasa de pe tort constituind-o faptul ca sunt si slabă. Daca as fi fost o proastă puternică, as fi fost departe. Dar nu, trebuie sa ma multumesc cu o inteligenţă un pic peste medie. Fantastic. Exact tipul profesorului de istorie, căsătorit, care locuieste intr-un apartament in Dristor cu doi copii, cu o vitrina plina de portelanuri chinezesti, cu o biblioteca modica si ceainăria bunicii. Nu asta vreau<--ce tampenie căcată din pom. ... Mă uitam la Terminator-Salvation si mă intrebam daca eu as fi avut stofa necesară sa ma lupt cu robotii de 10x mai inteligenti si de 100x de ori mai puternici, stiind ca sansele mele de surpavietuire ar tine catre 0, sau as fi fost sobolanul care trădează si care face mai multe victime decat robotii insusi. Nu stiu. Chiar daca iti pare evident răspunsul,jurnalule, nu e chiar atat de simplu. Cele mai relevante mi se pare visele in care ori luptam cu răul pana la limită si atunci abdicam(atenţie-fără sa trădez) incercand sa-mi salvez pielea ori treceam baricada din prima.
Ceea ce am observat ,insă, o singură observaţie pozitivă in toate introspecţiile mele, a fost ca am un subconştient mult mai deştept decat conştientul( fac unele chestii pe care nu le gandesc si, la un timp după, imi dau seama ca mai bine nu puteam sa le fac-si asta mi s-a intamplat de prea multe ori ca sa nu duca la această concluzie).
Dacă te intrebi de ce nu ti-am mai scris pana acum, jurnalule, nu te mai intreba. Ca nu e treaba ta. Sa te intrebi.De asemenea, nu pun mare preţ pe forma ta; asa ca daca te intrebi de ce scriu asa tampit, este pentru ca scriu dintr-o bucată, la nervi si ai greşi daca ai presupune ca asta e o scuză.