Facultatea de Sănătate

A venit si primăvara. Păsărelele ciripesc in copaci, Soarele zambeste pe cer iar eu, eu am racit pentru a doua oară in 2 saptamani.

E asa de cald afară, poti merge si in tricou pe strada iar eu, eu nu pot sa dorm noaptea din cauza tusei.

Facultatea si-a topit haina grea,inghetata, incalzindu-si parca suflul rece pe care-l inspira, tinerii si nu-chiar-asa-de-bătrânii studenti si-au schimbat figurile schimonosite de temperaturi constant si enervant de joase si zambesc mai mult la atingerea razelor de caldură, facand plajă pe banciile parculeţului din fata facultaţii; iar eu, eu scuip pe strada mai ceva ca DiCaprio in Titanic pentru ca m-am saturat sa imi tot inghit secreţiile nazale si simt sila,stiu ca mi se face rau daca mai fac asta.

Figuri vesele privesti daca intri intr-un amfiteatru al Facultăţii de Medicină, triluri in diverse game,falseturi si solo-uri, toate in Major(heh, mai putin falseturile) denotand optimism si jovialitate chiar si la cele mai anoste cursuri; e vară, nene dăja; dar eu, eu cu ameţelile mele, cu o temperatura indecisa, cu o privire pierdută, cauză a mult prea numeroaselor intrebari, stau si incerc sa rumeg ceva din informatiile risipite prin incintă.

Seara, o vreme placuta de plimbare, care-ti gadilă memoriile de copilaş pus pe umerii tatălui, feţele obosite care poarta umbrele zambetelor de zi si, mai nou, lipsa zăpezii, fac simtit vântul schimbării; numai eu, eu cu boala mea de anotimpuri, merg prea repede pentru un mers pe strada dupa munca, merg spre aparatul de tortură care se numeste casă,tuşindu-mi afara faringele ingrosat si intorcandu-mi pe dos plămânii, sperand ca mâine sa nu fie ca azi,în mama ei.

Plutire

Asta e starea mea naturala. Starea asta de plutire care tinde la infinit. Am computerul deschis de 3 ore, televizorul de 4 si daca ma intrebi ce am facut/vazut nu voi sti sa-ti spun exact.
Nu inregistrez decat gaura asta indefinita care ma urmareste de cand ma stiu. Oare asa se manifesta ventriculele III si IV? Asta e proiectia lor? Vidul asta pe care nu pot sa-l umplu cu nimic? Care ma apasa de fiecare data cand materia cerebrala stagneaza sau cand sunt plina de amaraciune tristeţe mâhinre....ceva intre si care sa le cuprindă pe toate. Ca si cum nu ar fi indeajuns de rau, are si efecte fizice: noduri in gat de care nu scapi nici daca inghiti de 1234asdf ori, pălirea fetei,extremităţi reci, aparenta regresie a timpului etc,etc.
Afundandu-ma si mai tare in ea de la inceputul facultatii, incep sa ma simt mai mult fizic. Ca si cum sunt doar corp. Doar o bucata de carne materie. M-am pierdut; nu mai stiu sa judec, nu mai imi vin cuvintele....eul meu care il credeam atat de puternic, se estompeaza. Parca sunt doar un critic supra-analitic de temut, cu mii de pagini publicate si mii de cariere distruse, care , dat afara , a amutit din cauza depresiei. Spiritul lui a ramas, fiecare detaliu analizandu-l(ce nu-mi place sa repet cuvinte din aceeasi familie lexicala), dar neavand glas, isi scrie articolele in minte si pe tunelul,podeaua si geamurile metroului.

Element perturbator. Fir-ar. Eram pe val.

Salut! Stfut!

Cu tine vorbesc. Da,da. Tu. Maimutoio-gorila. Esti un iepurash prostuţ cu blana de leu.

Pari destept. Esti copil; si nu in sensul bun.

Hai, spune-mi-o in fata. Te deranjeaza ca ti-o iau inainte. Dar nu face gesturi "pa la spate" ca o cioara de bloc, seminţând asfaltu', forţând neuronu' sa se intinda si sa arunce in grota intunecata toate complexele acumulate si cautand sa-mi gaseasca mie defectele irelevante.

Ce faci? De ce te ascunzi? Da, spre marea ta surpriza, halca mea de carne are capacitatea remediabila de a face o rotatie brusca a trunchiului, silindu-te sa-ti bagi degetul ăla-n fund. Ascunde-o repede, uita-te in altă parte si intreabă ceva in pripă pe cel de langa tine. Te simti prost, ca vad ca razi ca unul. Esti. Te-as fi facut de căcat in fata admiratoarei tale, daca mi-ai fi zis ceva. Ea ar fi ras de mine(bineinteles-la cum se urca pe tine in fiecare ora-literalmente). Dar ce conteaza momentul ăla cand eu stiu sigur ca seara numai la asta v-ati fi gandit si altadata nu ati fi indraznit nici sa va uitati la mine. Ati rade in continuare, dar daca v-as fi luat separat, v-ati "scurge la fata precum diareea, dupa 3 banane fermentate cu lapte fiert si sarmale cu slană, împroscata pe un perete alb" ® si ati ramane in pozitia "tocmai mi s-a efectuat o lobotomie - Iisus astept. Girafa"®.

Pac-pac.Ce-mi place sa ma descac.


Later edit: ete inca unu'. Sa ma refulez. Imi pare rau, imi trebuie.

Un mazomer pe nume Inceputu.

Nu vei afla ce e un

mazomer

din acest post.


De ce? D-aia. Da. Exact. D-aia? Da. De ce d-aia? C-am doi ani, fir-ai al dracu. :( . Esti prost. Stiu.

Bon. Acum ca n-ai inteles nimic, voi incerca sa vorbesc logistic.

Mi-am facut blog din mai multe motive. Cele mai multe nu le stiu acum, ca sunt adanc-adanc si nu am chef sa-mi fac introspectii acum. Un motiv ar fi ca voiam de mult sa scriiu. Da, scriiu. De ce? Esti prost,nu o sa intelegi. Ba inteleg; "scriiu" ca de fapt tu nu scrii, tu scri; cu juma' de norma, din cauza ca nu stii sa scrii. Ei bravos, ai stiut/ghicit. Ai crescut cu 1 punct in globularii mei. Multumesc :). N-ai de ce, nu a fost un compliment si daca ar fi fost, nu ar fi trebuit sa-ti pese, pentru ca nu ma cunosti. Hmm...nu...:(. Mda. Si ma enerveaza fata ta de emoticoane. :( sorry. Si chit ca stiu engleza, prefer sa imi vorbesti in romana; asa stiu ca ai un damf de sinceritate mai mult. Ok....ups. Nu-i nimic, Ok s-accepta. Ce naiba, si taica-miu foloseste ok. De fapt, okei. Heh, cand zice taica-miu okei, piloţelu meu rade un ras scurt si sincer. Piloţelu? Ma rog...deviem. Asa....ăăă...hm. Cred ca am terminat. Oricum am folosit la maximum capacitatea mea de atentie.

Cred ca si celelalte posturi vor fi despre motivele mele de a creea un blog. Imi aduc aminte, asa , pah parcur.