Facultatea de Sănătate

A venit si primăvara. Păsărelele ciripesc in copaci, Soarele zambeste pe cer iar eu, eu am racit pentru a doua oară in 2 saptamani.

E asa de cald afară, poti merge si in tricou pe strada iar eu, eu nu pot sa dorm noaptea din cauza tusei.

Facultatea si-a topit haina grea,inghetata, incalzindu-si parca suflul rece pe care-l inspira, tinerii si nu-chiar-asa-de-bătrânii studenti si-au schimbat figurile schimonosite de temperaturi constant si enervant de joase si zambesc mai mult la atingerea razelor de caldură, facand plajă pe banciile parculeţului din fata facultaţii; iar eu, eu scuip pe strada mai ceva ca DiCaprio in Titanic pentru ca m-am saturat sa imi tot inghit secreţiile nazale si simt sila,stiu ca mi se face rau daca mai fac asta.

Figuri vesele privesti daca intri intr-un amfiteatru al Facultăţii de Medicină, triluri in diverse game,falseturi si solo-uri, toate in Major(heh, mai putin falseturile) denotand optimism si jovialitate chiar si la cele mai anoste cursuri; e vară, nene dăja; dar eu, eu cu ameţelile mele, cu o temperatura indecisa, cu o privire pierdută, cauză a mult prea numeroaselor intrebari, stau si incerc sa rumeg ceva din informatiile risipite prin incintă.

Seara, o vreme placuta de plimbare, care-ti gadilă memoriile de copilaş pus pe umerii tatălui, feţele obosite care poarta umbrele zambetelor de zi si, mai nou, lipsa zăpezii, fac simtit vântul schimbării; numai eu, eu cu boala mea de anotimpuri, merg prea repede pentru un mers pe strada dupa munca, merg spre aparatul de tortură care se numeste casă,tuşindu-mi afara faringele ingrosat si intorcandu-mi pe dos plămânii, sperand ca mâine sa nu fie ca azi,în mama ei.