Plutire

Asta e starea mea naturala. Starea asta de plutire care tinde la infinit. Am computerul deschis de 3 ore, televizorul de 4 si daca ma intrebi ce am facut/vazut nu voi sti sa-ti spun exact.
Nu inregistrez decat gaura asta indefinita care ma urmareste de cand ma stiu. Oare asa se manifesta ventriculele III si IV? Asta e proiectia lor? Vidul asta pe care nu pot sa-l umplu cu nimic? Care ma apasa de fiecare data cand materia cerebrala stagneaza sau cand sunt plina de amaraciune tristeţe mâhinre....ceva intre si care sa le cuprindă pe toate. Ca si cum nu ar fi indeajuns de rau, are si efecte fizice: noduri in gat de care nu scapi nici daca inghiti de 1234asdf ori, pălirea fetei,extremităţi reci, aparenta regresie a timpului etc,etc.
Afundandu-ma si mai tare in ea de la inceputul facultatii, incep sa ma simt mai mult fizic. Ca si cum sunt doar corp. Doar o bucata de carne materie. M-am pierdut; nu mai stiu sa judec, nu mai imi vin cuvintele....eul meu care il credeam atat de puternic, se estompeaza. Parca sunt doar un critic supra-analitic de temut, cu mii de pagini publicate si mii de cariere distruse, care , dat afara , a amutit din cauza depresiei. Spiritul lui a ramas, fiecare detaliu analizandu-l(ce nu-mi place sa repet cuvinte din aceeasi familie lexicala), dar neavand glas, isi scrie articolele in minte si pe tunelul,podeaua si geamurile metroului.

Element perturbator. Fir-ar. Eram pe val.