As I sit and ponder...

yet again about the meaning of life. Or for the least, the meaning of my life.

Is this a cruel joke? I mean, I'm over 14,you know; God. Or Universe.
I prefer God, because I can cuss Him. I can't cuss the Universe,
that'd be just silly. So yea. Why do I spend my nights gazing at the
effin stars(metaphorically speaking), wondering where life is going
towards. I mean, I'm not smart enough to begin grasping the idea that
we..I mean, I am just a natural result of evolution. That I'm just a
big plant with a brain.

I can't even stick myself to a meaning. I know there is no meaning but
for crying out loud, why do I keep trying so much?

Stop reading, this is embarrassing enough.

Ok, I'll carry on.

I want to be happy and I don't want to be happy. When I'm happy, I'm
stupid. And that is great. When I'm not happy, I begin to think again.
Do you know how hard it is to know you are limited, and still struggle
to push yourself beyond those limitations?

I wanna punch someone. Because I'm just a sack o' meat filled with
hormones. Big hormonal meat plant,that's what I am. That should be my
name.

If you're wondering,English is my embarrassement language.

I should be a fucking writer.

--
Sent from my mobile device

Ploua

Ploua.

Ce frig e afara.

Cica o sa ninga.

Pamantu-i ud , maduva lipseste.

Nori gri si uzi.

Presiune atmosferica mult prea mult peste limita de confort.

Numai la vreme m-am gandit in ultimele luni,marti,miercuri si toate
zilele care se termina cu 'day'.

--
Sent from my mobile device

Dorinţă arzătoare

Ştii cum câteodată te cuprinde cu totul o dorinţă extrem de puternica
dar total nedefinită? Ei bine, nu e cazul meu momentan. Ştiu exact ce
vreau acum.

Vreau să dorm la Soare. Asta-i tot. Pe un şezlong undeva in linişte pe
un Soare strident portocaliu,şi nu violet.
Simt că dacă aş face asta acum, mi-aş îndeplini menirea in Univers.
Simt că totul s-ar lega si toate misterele s-ar elucida. Aş atinge
Nirvana.

Vreau.

--
Sent from my mobile device

Săpături (Partea I)

Cand am inceput aceasta foaie virtuala, m-am gandit ca va fi o
expozitie a spectrului meu artistic(limitat; ce-i drept, nu i-am atins
inca granitele). Asta a fost ideea centrala in jurul careia doream sa
cladesc o 'casuta' a gandurilor ,in acelasi timp dezvoltandu-mi
mijloacele de exprimare si nu numai.

Iata ca a devenit mai mult un vas din lut, amorf, in care-mi desert
durerile, macar sa scad din intensitatea lor. Functioneaza relativ
decent, asa ca dupa multa dezordine de ordin interior, revin sa-mi
postez off-urile. Off - pentru ca am deraiat si inca deraiez.

Incerc si tot incerc sa-mi construiesc un inteles. Am realizat cu
ceva timp in urma ca nu exista Adevar Absolut, Scop Suprem, Putere
Superioara, Regi,Regine, Soarta. Nimic nu e magie. Totul e pur si
simplu asa cum este. Sigur , imi dau seama ca mi-ar fi fost mai usor
daca aveam credinta in oricare dintre cele enumerate mai sus. Regret
ca nu mai cred in Dumnezeu. Ar fi fost mult mai simplu, mai ales
pentru cei slabi,ca mine. Dar nu pot da inapoi. Nu pot sa sterg cu
buretele.

Si motivul pentru care am ajuns sa insir filozoftări ieftine: sunt
intr-un moment de cumpănă. Cu mine insami. Nu stiu ce vreau. De la
mine. Credeam ca stiu, dar am realizat ca ce voiam era praf in ochi.
Si acum nu pot sa vad decat praful. Astept sa se ridice. In acest
timp, caut apa sa mi-i limpezesc.

...to be continued

--
Sent from my mobile device

You never...

...see people doing good unconsciously. You hear about it, but you
never witness it.
No justification of any kind; just pure, child-like good. You never
see that. You never see that part of the human essence.

Oh, that reminds me...Are you still human?

5 min later edit: I'm letting myself be driven by emotions again. Dammit. Ctrl+Alt+repress. Ctrl+Alt+REPRESS!

Avem o sesiune; cum procedam?

Hehevident ca in afara de invatat.

Well, nu stiu altii cum sunt, dar eu, eu cand am sesiune apelez la
psihoterapeuti:

http://www.fmylife.com - din ciclul 'sa radem de americani' *insert
witty remark about american stupidity here*

http://www.omg-facts.com - din ciclul 'n-am ce face frate'

http://www.sixbillionsecrets.com - din ciclul 'I laik azar pipalz laif'

http://www.failblog.com - din ciclul pisicilor agramate, mancatoare de
cizburghari

http://www.google.ro - din ciclul ma intreb ce apare cand imi caut
numele/cautari de cuvinte tembele gen :putulica-asta e chiar
amuzant;am dat de un site pt mamici in care o mamicica voia sa stie
cum sa si spele plodescu la putulica; moment kodak
frate-,pulicica,harrypotter@yahoo.com,vremea,taurina,timp de
injumatatire,vand vuvuzela,strawberry milkshake,thong song
lyrics,sfetea,yo man,google-nimic surprinzator aici-,the matrix has
you,jimmy hoffa,you are a fucking moron etc.

http://www.google.com - din ciclul ma intreb ce apare cand imi caut
numele pa siteul american-am aflat ca sunt o grasa de 30 ani din
campulung-cine dracu foloseste netlog in tara asta!?

http://www.youtube.com - most viewed-din reflex;ma bate gandu sa fac
videouri cum tot asa ma bate gandu sa-mi iau o chitara.

Tip: dati search 'foamy no for an answer'.

Gata. Am scris ca o pitzi intr-o romangleza perfecta....rezultat al
vizionarii unui intreg sezon 'Family guy'. Intr-o zi. Maine am exam.
So back off...i need hugz.

No I don't. Go fuck yourself. And kill your mother.

--
Sent from my mobile device

GiveMeHope for I deserve it

Content warning: Lasă raţiunea de-o parte şi lasă-te condus de inimă .

Pentru toţi sinucigaşii -cred că aşa se numesc şi cei care au gândul
şi cei care l-au înfăptuit-.

http://www.givesmehope.com

side note: Site-ul ăsta m-a făcut să mă simt din nou copil-când dădeam toţi banii mei bătrânilor care cerşeau pentru sentimentul de după gest- . Ce
sentiment fantastic.

--
Sent from my mobile device

Miorlaieli & schiţe tembele

Prima oară când m-am gândit sa scriu acest post, am zis sa scriu
despre examene,sesiune, stress şi efectele lor asupra-mi. Mi-am dat
seama că va fi un monolog în care (iar)mă voi plânge...si cum eu
....displac oamenii plangaciosi, puncte-puncte.
Am stat ce am mai stat, am mai dat nişte searchuri pa gogol-noul
goagal varianta italiană- şi am ajuns la concluzia că 80% din
conţinutul blogurilor personale e plângere. Aşa că, puncte-puncte.
Am deschis aplicaţia, am început sa scriu şi...writer's block. Observi
subtitlul auto-compliment,nu?
Cel mai amuzant lucru e că nu mai ştiu despre ce voiam sa scriu....mă
tot uit la titlu...ce penibil...hmpf. Ştiu doar că voiam sa scriu de
dragul celor 2 botzei fideli ai mei. Vă pupă mama.
În fine, dacă e aşa...voi scrie o chestie pe care o aveam de mult
planificată pt blog.

Bip. *3 secunde* biip *o secundă* biiip-biiip biip... *futu-ţi mă-ta
aia, bă Nokia...ce cretinism de alarmă*

mama: neata. copilu: 'ţa *nu-mi vorbi, lasă-mă-n pace, NU-mi pune
întrebări tampite* mama:ce manânci, cu ce te îmbraci, la cât vii azi.
copilu: ceea ce mănânc în fiecare zi, lucrurile de luni, la aceeaşi
ora la care vin în fiecare luni...întrebări tampite! mama: nu vorbeşti
frumos,nu mă respecţi,aşa e în fiecare zi.

*oho, nu-mi vine sa cred ...la fix a venit metrou/hai odată,
frate..mai repede/ce dracu băi frate...6 minute?!/Doamne...cum dracu
pleacă tot timpul fix când cobor pe scară!??*

*Da-te fă, în vena porta din fata mea că merg de 10x mai repede ca
tine...aute-l şi p-ăsta cum taie calea ca la el în sat cu căruţa lu
tac-su....mama voastră de umbrişti*

* ................................ Facultate................................*
*vreau acasă*

*gata,fratee...lasă şi tu 10minute de la tine*

*doamne câti ţigani în spitalul asta...*

*mă duc acasă şi învăţ azi...gata,fratee...gata nu se mai poate.*

mama,tata&co:când ai examene,cum stai cu învăţatu. copilu: nu vă
spun,bine. mama,tata&co:muncă,muncă,muncă,muncă,muncă,munca...ai
mâncat,manânci... muncă,muncă...

*cine sunt,ce vreau de fapt, cum reuşesc*

*....căutarea răspunsurilor pe internet.....somn*

O mică schiţă a scheletului vieţii mele. Nu critica, ştiu că sunt la
stadiul 'ai uant tu dă bi dă best'.

--
Sent from my mobile device

Test

Test. Ca alea nasoale da la scl.

--
Sent from my mobile device

Mythbuster

Cineva spunea ca exista un prag al oboselii pe care daca-l depasesti, nu te mai simti asa de obosit si adormi greu. Pffhâm.

Dragă jurnalule

,


Azi a fost una din acele zile in care sentimentele mi-au fost duse la extrem.
A fost una dintre acele zile in care nu-ti aduci aminte decat de episodul ăla,indiferent de ce-ai facut in rest.
A fost una din acele zile in care am plâns. In care am plâns o gramada, am plâns de toate si dup-aia am plâns pentru ca sunt prea slabă sa ma opresc din plâns. Si dup-aia am început sa râd dupa ce am constientizat ca plâng pentru ca imi plângeam din milă.
A fost una din acele zile in care mi-am adus aminte cat de proastă sunt. Nu, nu te impacienta jurnalule, concluzia asta nu e rezultatul unei singure experienţe. Pur si simplu, mi-am dat seama mai de mult ca sunt o proastă. Cireasa de pe tort constituind-o faptul ca sunt si slabă. Daca as fi fost o proastă puternică, as fi fost departe. Dar nu, trebuie sa ma multumesc cu o inteligenţă un pic peste medie. Fantastic. Exact tipul profesorului de istorie, căsătorit, care locuieste intr-un apartament in Dristor cu doi copii, cu o vitrina plina de portelanuri chinezesti, cu o biblioteca modica si ceainăria bunicii. Nu asta vreau<--ce tampenie căcată din pom. ... Mă uitam la Terminator-Salvation si mă intrebam daca eu as fi avut stofa necesară sa ma lupt cu robotii de 10x mai inteligenti si de 100x de ori mai puternici, stiind ca sansele mele de surpavietuire ar tine catre 0, sau as fi fost sobolanul care trădează si care face mai multe victime decat robotii insusi. Nu stiu. Chiar daca iti pare evident răspunsul,jurnalule, nu e chiar atat de simplu. Cele mai relevante mi se pare visele in care ori luptam cu răul pana la limită si atunci abdicam(atenţie-fără sa trădez) incercand sa-mi salvez pielea ori treceam baricada din prima.
Ceea ce am observat ,insă, o singură observaţie pozitivă in toate introspecţiile mele, a fost ca am un subconştient mult mai deştept decat conştientul( fac unele chestii pe care nu le gandesc si, la un timp după, imi dau seama ca mai bine nu puteam sa le fac-si asta mi s-a intamplat de prea multe ori ca sa nu duca la această concluzie).
Dacă te intrebi de ce nu ti-am mai scris pana acum, jurnalule, nu te mai intreba. Ca nu e treaba ta. Sa te intrebi.De asemenea, nu pun mare preţ pe forma ta; asa ca daca te intrebi de ce scriu asa tampit, este pentru ca scriu dintr-o bucată, la nervi si ai greşi daca ai presupune ca asta e o scuză.

Facultatea de Sănătate

A venit si primăvara. Păsărelele ciripesc in copaci, Soarele zambeste pe cer iar eu, eu am racit pentru a doua oară in 2 saptamani.

E asa de cald afară, poti merge si in tricou pe strada iar eu, eu nu pot sa dorm noaptea din cauza tusei.

Facultatea si-a topit haina grea,inghetata, incalzindu-si parca suflul rece pe care-l inspira, tinerii si nu-chiar-asa-de-bătrânii studenti si-au schimbat figurile schimonosite de temperaturi constant si enervant de joase si zambesc mai mult la atingerea razelor de caldură, facand plajă pe banciile parculeţului din fata facultaţii; iar eu, eu scuip pe strada mai ceva ca DiCaprio in Titanic pentru ca m-am saturat sa imi tot inghit secreţiile nazale si simt sila,stiu ca mi se face rau daca mai fac asta.

Figuri vesele privesti daca intri intr-un amfiteatru al Facultăţii de Medicină, triluri in diverse game,falseturi si solo-uri, toate in Major(heh, mai putin falseturile) denotand optimism si jovialitate chiar si la cele mai anoste cursuri; e vară, nene dăja; dar eu, eu cu ameţelile mele, cu o temperatura indecisa, cu o privire pierdută, cauză a mult prea numeroaselor intrebari, stau si incerc sa rumeg ceva din informatiile risipite prin incintă.

Seara, o vreme placuta de plimbare, care-ti gadilă memoriile de copilaş pus pe umerii tatălui, feţele obosite care poarta umbrele zambetelor de zi si, mai nou, lipsa zăpezii, fac simtit vântul schimbării; numai eu, eu cu boala mea de anotimpuri, merg prea repede pentru un mers pe strada dupa munca, merg spre aparatul de tortură care se numeste casă,tuşindu-mi afara faringele ingrosat si intorcandu-mi pe dos plămânii, sperand ca mâine sa nu fie ca azi,în mama ei.

Plutire

Asta e starea mea naturala. Starea asta de plutire care tinde la infinit. Am computerul deschis de 3 ore, televizorul de 4 si daca ma intrebi ce am facut/vazut nu voi sti sa-ti spun exact.
Nu inregistrez decat gaura asta indefinita care ma urmareste de cand ma stiu. Oare asa se manifesta ventriculele III si IV? Asta e proiectia lor? Vidul asta pe care nu pot sa-l umplu cu nimic? Care ma apasa de fiecare data cand materia cerebrala stagneaza sau cand sunt plina de amaraciune tristeţe mâhinre....ceva intre si care sa le cuprindă pe toate. Ca si cum nu ar fi indeajuns de rau, are si efecte fizice: noduri in gat de care nu scapi nici daca inghiti de 1234asdf ori, pălirea fetei,extremităţi reci, aparenta regresie a timpului etc,etc.
Afundandu-ma si mai tare in ea de la inceputul facultatii, incep sa ma simt mai mult fizic. Ca si cum sunt doar corp. Doar o bucata de carne materie. M-am pierdut; nu mai stiu sa judec, nu mai imi vin cuvintele....eul meu care il credeam atat de puternic, se estompeaza. Parca sunt doar un critic supra-analitic de temut, cu mii de pagini publicate si mii de cariere distruse, care , dat afara , a amutit din cauza depresiei. Spiritul lui a ramas, fiecare detaliu analizandu-l(ce nu-mi place sa repet cuvinte din aceeasi familie lexicala), dar neavand glas, isi scrie articolele in minte si pe tunelul,podeaua si geamurile metroului.

Element perturbator. Fir-ar. Eram pe val.

Salut! Stfut!

Cu tine vorbesc. Da,da. Tu. Maimutoio-gorila. Esti un iepurash prostuţ cu blana de leu.

Pari destept. Esti copil; si nu in sensul bun.

Hai, spune-mi-o in fata. Te deranjeaza ca ti-o iau inainte. Dar nu face gesturi "pa la spate" ca o cioara de bloc, seminţând asfaltu', forţând neuronu' sa se intinda si sa arunce in grota intunecata toate complexele acumulate si cautand sa-mi gaseasca mie defectele irelevante.

Ce faci? De ce te ascunzi? Da, spre marea ta surpriza, halca mea de carne are capacitatea remediabila de a face o rotatie brusca a trunchiului, silindu-te sa-ti bagi degetul ăla-n fund. Ascunde-o repede, uita-te in altă parte si intreabă ceva in pripă pe cel de langa tine. Te simti prost, ca vad ca razi ca unul. Esti. Te-as fi facut de căcat in fata admiratoarei tale, daca mi-ai fi zis ceva. Ea ar fi ras de mine(bineinteles-la cum se urca pe tine in fiecare ora-literalmente). Dar ce conteaza momentul ăla cand eu stiu sigur ca seara numai la asta v-ati fi gandit si altadata nu ati fi indraznit nici sa va uitati la mine. Ati rade in continuare, dar daca v-as fi luat separat, v-ati "scurge la fata precum diareea, dupa 3 banane fermentate cu lapte fiert si sarmale cu slană, împroscata pe un perete alb" ® si ati ramane in pozitia "tocmai mi s-a efectuat o lobotomie - Iisus astept. Girafa"®.

Pac-pac.Ce-mi place sa ma descac.


Later edit: ete inca unu'. Sa ma refulez. Imi pare rau, imi trebuie.

Un mazomer pe nume Inceputu.

Nu vei afla ce e un

mazomer

din acest post.


De ce? D-aia. Da. Exact. D-aia? Da. De ce d-aia? C-am doi ani, fir-ai al dracu. :( . Esti prost. Stiu.

Bon. Acum ca n-ai inteles nimic, voi incerca sa vorbesc logistic.

Mi-am facut blog din mai multe motive. Cele mai multe nu le stiu acum, ca sunt adanc-adanc si nu am chef sa-mi fac introspectii acum. Un motiv ar fi ca voiam de mult sa scriiu. Da, scriiu. De ce? Esti prost,nu o sa intelegi. Ba inteleg; "scriiu" ca de fapt tu nu scrii, tu scri; cu juma' de norma, din cauza ca nu stii sa scrii. Ei bravos, ai stiut/ghicit. Ai crescut cu 1 punct in globularii mei. Multumesc :). N-ai de ce, nu a fost un compliment si daca ar fi fost, nu ar fi trebuit sa-ti pese, pentru ca nu ma cunosti. Hmm...nu...:(. Mda. Si ma enerveaza fata ta de emoticoane. :( sorry. Si chit ca stiu engleza, prefer sa imi vorbesti in romana; asa stiu ca ai un damf de sinceritate mai mult. Ok....ups. Nu-i nimic, Ok s-accepta. Ce naiba, si taica-miu foloseste ok. De fapt, okei. Heh, cand zice taica-miu okei, piloţelu meu rade un ras scurt si sincer. Piloţelu? Ma rog...deviem. Asa....ăăă...hm. Cred ca am terminat. Oricum am folosit la maximum capacitatea mea de atentie.

Cred ca si celelalte posturi vor fi despre motivele mele de a creea un blog. Imi aduc aminte, asa , pah parcur.